DOINĂ MUTĂ

De Costel Zăgan la luni, 6 mai 2013 la 16:25

Vom supravieţui chiar dacă

nu vă convine-această placă

Tectonică deasupra-s Carpaţii

Dunărea Marea  şi fraţii

Rană sărmană lângă rană

e pentru noi condiţia umană

Știm că de noi depinde totul

vom supravieţui închideţi botul

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

O DOINĂ VĂ MAI ZIC

Însă soartă ca a mea

numai eu și cu iarba

Bate vântul dintr-o parte

și îmi suflă-n față moarte

Bate vântul într-o dungă

și-ncep mamele să plângă

Fuge viitorul nostru

c-am pierdut Doamne rostul

Nu găsim miezul mininii

poate doar sârșitul lumii

Costel Zăgan

CA LA PIAȚĂ

Din caratele prostiei

trăiesc domnilor o mie

şi-altă mie o susţine

pe meleagurile române

Ei se fac zău că nu văd

cum duc ţara la prăpăd

ziua în amiaza mare

trec ţara peste hotare

Bogatul ce pui de drac

fură doar de la sărac

n-are nici măcar o pâine

îl fură de azi pe mâine

Cinstit vai nevoie mare

este doar cine nu are

şi cică nu mai munceşte

c-are balta încă peşte

Şi-i păcat ca să rămână

doar cu râma vai în mână

şi-atunci pescuieşte iar

ţara-i baltă şi bazar

 Costel Zăgan 

DOINĂ ÎN CONVALESCENȚĂ

Mult stimată primăvară

până când o iarnă-amară

Până când boală și vânt

și pe-afară și-n cuvânt

Până când doar întrebări

peste nouă mări și țări

Unde-i oare Făt-Frumos

l-ai trimis în iad pe jos

Ne-ai lăsat ai nimănui

patrie gust amărui

Rai în gură dar pe limbă

dracul garda iar își schimbă

Gura dau ca s-o deschid

dar pe buze crește-un zid

Doamne și cu cât vorbesc

mă arde un dor ceresc

Și genunchii prind a spune

Doamne înc-o rugăciune

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană