Între dialog și ceartă
se întinde vatra noastră
De la cenușă în sus
arde focul parcă dus
De la cenușă în jos
arde focul mai frumos
Frunză verde flacără
primăvara scapără
Însă toamna ne adună
pe toți cei cu vorba bună
Alelei profesori bravi
nu mai fiți la părinți sclavi
Școlarul e viața voastră
din Carpați la marea-albastră
Și la sat și la oraș
niciun copil nu-i vrăjmaș
E o carte doar nescrisă
și din stele și din clisă
Bucurie și durere
învățați-l voi să spere
Inutilă-i doar prostia
restu-i însă România
Costel Zăgan,
Doine de (s)pus la rană
