BLESTEMUL CA ULTIMATUM

 Pe tarabă se întinde

țara noastră ca merinde

Nu mai au ce să mai vândă

ne-au găsit altă osândă

Vând și cerul vând și steaua

și-ar vinde din aer neaua

Roua-i bună la mezat

și istoria la pat

Niciun lucru nu e sfânt

la prostie stăm la rând

Strigă ȘTEFAN DEȘTEPTAREA

ecoul ridică marea

Dar românul parcă-i mort

nu se scoală vai nici copt

Vine unul pleacă altul

că-i adâncul sau înaltul

Asta ni-i filosofia

LUA-O-AR DRACU ROMÂNIA

18 iulie 2012

Costel Zăgan

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE: PLAGA (IN)CERTITUDINII

AXIOMELE LUI DON QUIJOTE: PLAGA (IN)CERTITUDINII:  Drumul iese din mine plângând noaptea-mi cade peste pleoape viitoru-i cu amintirea-n curând iar iubirea cu departele aproape      Costel Ză...

POETUL CERULUI: O STROFĂ DE ETERNITATE

POETUL CERULUI: O STROFĂ DE ETERNITATE:  Eu barbarul din oglindă eu ca Hanibal la poartă aștept Roma să mă-nchidă într-o operă de artă COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

DOINĂ DE REABILITARE

 ÎN ACEASTĂ ZI

acum 10 ani

Activ

Costel Zăgan

 

 · 

Distribuit pentru: Public

Doină de reabilitare

Să ne treacă vai amarul

împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând

păşim singuri în mormânt

Să nu-i lăsăm să aştepte

sicrie le-om face deştepte

Doamne unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Nici la viaţă nici la moarte

dusu-ne-ai peste departe

De-au rămas numai consoane

gura Gheorghe taci Ioane

Că ni-i raiul o-cu-pat

iar nebunul împărat

Şi-om bate cerul cu parul

poate pricepe măgarul

Costel Zăgan,DOINE DE PUS LA RANĂ

Toate reacţiile

DOINA DEȘTEPTĂRII NAȚIONALE

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

Cât în lung şi cât în lat

nici picior zău de bărbat

Parc-ar fi murit cu toţii

şi-au rămas aici doar hoţii

Toată lumea vede răul

cum ne-nlănţuie iar hăul

Toţi ar vrea dar nu se poate

să se facă zău dreptate

Parcă-i Doamne blestemată

scoală-Te Ţară odată

Că ne bate-n piept chiar Marea

când ne-apucă disperarea

Dacă ni s-au dus bărbaţii

scoală-se în loc Carpaţii

Dumnezeu din cer să vină

să ne-aducă El lumină

Costel Zăgan

DE LA PLUS LA MINUS INFINIT VIAȚA ȘI DRAGOSTEA

Astăzi totuși nu mă tem
din pat sar iată-n poem
las și dragostea aiurea
să-nverzească pădurea

Și în rest fie ce-o fi
în poem e zori de zi
doar la marginile firii
încâlcite-s ițele iubirii

Descâlci-voi și nu prea
să aflu de-i dragostea
dragostea pui de lele
băgatu-m-a în belele

Ba e albă ba e neagră
și se duse viața dragă

Costel Zăgan, CEZEISME II

BĂTUTĂ PE MUCHIE DE CUȚIT

Şi-aoleu muică ce treabă

steaua noastră-i tare slabă

De-a rămas colea pe cer

într-un colţ aşa stingher

Poate Doamne-ar trebui

să-i punem punctul pe i

Care i Doamne ne iartă

steaua noastră-i moartă

După calcule făcute

de minţi recunoscute

Şi pe stânga şi pe dreapta

Doamne-aşa ne joacă soarta

Costel Zăgan