DOINA CA ULTIMATUM

Fir-ar dracului să fiţi
de lingăi şi de tâmpiţi

N-aveţi puncte cardinale

ce să mai vorbesc de şale

De coloană vertebrală

aţi băgat ţara în boală

Nici dracu` nu vă-nţelege

astăzi prostul este rege

Şi regină-i vai prostia

Doamne scapă România

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

DOINA DEȘTEPTĂRII NAȚIONALE

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

Cât în lung şi cât în lat

nici picior zău de bărbat

Parc-ar fi murit cu toţii

şi-au rămas aici doar hoţii

Toată lumea vede răul

cum ne-nlănţuie iar hăul

Toţi ar vrea dar nu se poate

să se facă aici dreptate

Parcă-i Doamne blestemată

scoală-Te Ţară odată

Că ne bate-n piept chiar Marea

când ne-apucă disperarea

Dacă ni s-au dus bărbaţii

scoală-se în loc Carpaţii

Dumnezeu din cer să vină

să ne-aducă El lumină

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

 

GRAVITAȚIA PROSTIEI

Domnilor ce păcăleală

 

România nu se scoală

 

domnilor nu că n-ar vrea

 

au lăsat-o proștii grea

 

Ești copil sau om bătrân

 

nu contează eu vă spun

 

că ne-au amărât cu birul

 

ne smulg zilele cu firul

 

Vai de biet român săracul

 

își tot peticește sacul

 

măsurându-și numai golul

 

iau luat tot ghinișorul

 

A rămas ca-n nouă sute

 

veacul ăsta de cornute

 

țara mea ca un islaz

 

ce de buruieni ești azi

 

O să pun mâna pe coasă

 

c-am venit din nou acasă

 

și cum este primăvară

 

am să fac curat în țară

 

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

 

SĂ ÎMPUȘCĂM STELELE!

 DOINĂ DE REABILITARE

Să ne treacă vai amaruls

împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând

păşim singuri în mormânt

Să nu-i lăsăm să aştepte

sicrie le-om face deştepte

Doamne unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Nici la viaţă nici la moarte

dusu-ne-ai peste departe

De-au rămas numai consoane

gura Gheorghe taci Ioane

Că ni-i raiul o-cu-pat

iar nebunul împărat

Şi-om bate cerul cu parul

poate-o pricepe măgarul

Costel Zăgan,DOINE DE PUS LA RANĂ

DOINĂ DUSĂ PE JUMĂTATE

 O fir-ar tu să fii muiere

fulger de fagure de miere

Sărutu-i poate ultim strop

rămas din celălalt potop

Pe gura care plânge-a sete

la mănăstire pe-un perete

Țipă tăcerea unei fete

în jur cu-atâta frumusețe

Costel Zăgan, Ode gingașe

SAU DOINA ROMÂNIEI MARI

 CROMATICĂ DE SĂRBĂTOARE

sau DOINA ROMÂNIEI MARI

Puțin albastru de Moldova

și-un înger doar de Voroneț

și-iarba-n verde zică slova

c-avem nevoie de poeți

Și-un înger doar de Voroneț

să-ntindă cerul pe pământ

fiți fericiți atâta mai puteți

tăcerea izbucnește-n cânt

Și-ntinde cerul pe pământ

și-iarba-n verde zice slova

la Dumnezeu stau iar la rând

pentru albastru de Moldova

Și-un înger doar de Voroneț

românilor o doină mai puteți

Costel Zăgan, CEZEISME II 

Vezi