DOINĂ LA ÎNCEPUT DE AN ȘCOLAR

 Între dialog și ceartă

se întinde vatra noastră

De la cenușă în sus

arde focul parcă dus

De la cenușă în jos

arde focul mai frumos

Frunză verde flacără

primăvara scapără

Însă toamna ne adună

pe toți cei cu vorba bună

Alelei profesori bravi

nu mai fiți la părinți sclavi

Școlarul e viața voastră

din Carpați la marea-albastră

Și la sat și la oraș

niciun copil nu-i vrăjmaș

E o carte doar nescrisă

și din stele și din clisă

Bucurie și durere

învățați-l voi să spere

Inutilă-i doar prostia

restu-i însă România

Costel Zăgan,

Doine de (s)pus la rană

DOINĂ MUTĂ

De Costel Zăgan la luni, 6 mai 2013 la 16:25

Vom supravieţui chiar dacă

nu vă convine-această placă

Tectonică deasupra-s Carpaţii

Dunărea Marea  şi fraţii

Rană sărmană lângă rană

e pentru noi condiţia umană

Știm că de noi depinde totul

vom supravieţui închideţi botul

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

O DOINĂ VĂ MAI ZIC

Însă soartă ca a mea

numai eu și cu iarba

Bate vântul dintr-o parte

și îmi suflă-n față moarte

Bate vântul într-o dungă

și-ncep mamele să plângă

Fuge viitorul nostru

c-am pierdut Doamne rostul

Nu găsim miezul mininii

poate doar sârșitul lumii

Costel Zăgan

CA LA PIAȚĂ

Din caratele prostiei

trăiesc domnilor o mie

şi-altă mie o susţine

pe meleagurile române

Ei se fac zău că nu văd

cum duc ţara la prăpăd

ziua în amiaza mare

trec ţara peste hotare

Bogatul ce pui de drac

fură doar de la sărac

n-are nici măcar o pâine

îl fură de azi pe mâine

Cinstit vai nevoie mare

este doar cine nu are

şi cică nu mai munceşte

c-are balta încă peşte

Şi-i păcat ca să rămână

doar cu râma vai în mână

şi-atunci pescuieşte iar

ţara-i baltă şi bazar

 Costel Zăgan 

DOINĂ ÎN CONVALESCENȚĂ

Mult stimată primăvară

până când o iarnă-amară

Până când boală și vânt

și pe-afară și-n cuvânt

Până când doar întrebări

peste nouă mări și țări

Unde-i oare Făt-Frumos

l-ai trimis în iad pe jos

Ne-ai lăsat ai nimănui

patrie gust amărui

Rai în gură dar pe limbă

dracul garda iar își schimbă

Gura dau ca s-o deschid

dar pe buze crește-un zid

Doamne și cu cât vorbesc

mă arde un dor ceresc

Și genunchii prind a spune

Doamne înc-o rugăciune

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană 

DOINA ROMÂNIEI MARI

CROMATICĂ DE SĂRBĂTOARE

sau DOINA ROMÂNIEI MARI

Puțin albastru de Moldova

și-un înger doar de Voroneț

și-iarba-n verde zică slova

c-avem nevoie de poeți

Și-un înger doar de Voroneț

să-ntindă cerul pe pământ

fiți fericiți atâta mai puteți

tăcerea izbucnește-n cânt

Și-ntinde cerul pe pământ

și-iarba-n verde zice slova

la Dumnezeu stau iar la rând

pentru albastru de Moldova

Și-un înger doar de Voroneț

românilor o doină mai puteți

Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ DE REABILITARE

Costel Zăgan

5 martie 2019 la 18:46 · 

Liliana Trif

30 martie 2012 la 06:27

DOINĂ DE REABILITARE - Costel Zăgan

Să ne treacă vai amarul

împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând

intrăm singuri în mormânt

Să nu-i lăsăm să aştepte

sicrie le-om face deştepte

Doamne unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Nici la viaţă nici la moarte

susu-Te-ai peste departe

De-au rămas numai consoane

gura Gheorghe taci Ioane

Că ni-i raiul o-cu-pat

iar nebunul împărat

Şi-om bate cerul cu parul

poate-o pricepe măgarul

Costel Zăgan ,Doine de pus la rană

SENTINȚA-I DIVINĂ

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte

Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă

Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii

Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas

Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti

Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine

Însă mierea lor e ura băga-le-ai în coastă sula

Să vezi dacă au curaj să te facă dac şi azi

Ori cu coada-ntre picioare o tulesc peste hotare

Costel Zăgan, DOINE DE SPUS LA RAN

‎Ioana Manolache‎ în Costel Zăgan

SENTINȚA-I DIVINĂ

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte

Frunze vai pline de toamnă banii zilnic ne condamnă

Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii

Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas

Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti

Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine

Însă mierea lor e ura băga-le-ai în coastă sula

Să vezi dacă au curaj să te facă dac şi azi

Ori cu coada-ntre picioare o tulesc peste hotare

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

EPISTOLA LUI ȘTEFAN CEL MARE

Pentr-un blid vai de merinde

ţara astăzi iar se vinde

Pentr-un boţ de mămăligă

din mormânt Ştefan ne strigă

Moldoveni de peste tot

să le-o dăm iar peste bot

Că tot cară şi iar cară

de ne-au făcut de ocară

Că ne-au scos vai la mezat

şi-al copiilor scuipat

Şi ne-ar vinde de-ar putea

şi roua de la cişmea

Ca toamna când s-o culeagă

zădărnicia-i întreagă

Ca puful de păpădie

tot mai cald o să ne fie

Cât o fi iarna de lungă

brânza lunii să ne-ajungă

Şi-o să vină primăvara

când o face brânză cioara

Şi ne-o da miere cioroiul

hai pe cai tătari şi roiul

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

MIJLOC DE LOCOMOȚIE

Foaie verde foaie lată

ce-aş începe înc-o dată

Să-mi iau viaţa în răspăr

poate dau de adevăr

Şi să fac un compromis

doar cu mine-aşa în vis

Să n-o iau către frumos

decât dragoste pe jos

Către iarba de acasă

eu şi doina cea duioasă

Costel Zăgan,

Doine de (s)pus la rană (2013)

DOINĂ DE REABILITARE

Să ne treacă vai amarul

împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând

intrăm singuri în mormânt

Să nu-i lăsăm să aştepte

sicrie le-om face deştepte

Doamne unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Nici la viaţă nici la moarte

dusu-ne-ai peste departe

De-au rămas numai consoane

gura Gheorghe taci Ioane

Că ni-i raiul o-cu-pat

iar nebunul împărat

Şi-om bate cerul cu parul

poate-o pricepe măgarul

Costel Zăgan,Doine de-odinioară

RECURS LA FOLCLOR

Recurg iar la foaie verde

poate lumea aşa mă crede

Că femeia paparudă

n-are urechi să m-audă

Şi nici ochi ca să mă vadă

cum mă chinui prin ogradă

Of of of ucat ca schinul

mi-a amanetat destinul

Ziua-ntreagă noaptea-ntreagă

ca o pasăre beteagă

Ce-a uitat că nu e înger

vai din poezie sânger

Costel Zăgan, Doine de-odinioară (25 octombrie 2011)

DOINĂ DE FOC ȘI PARĂ

Iubirea-i un câmp minat

că-i femeie că-i bărbat

Trece valul vine steaua

și-ncepe iarăși beleaua

De se bat munții în cap

după mine-n tine sap

Cade cerul sub brăzdar

și m-ajung din urmă iar

Se-aruncă în cer vulcanul

focul împietrind zăganul

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

DOINĂ LA MINUT

Nu-i o povară

viața la țară

Cine muncește

are-n baltă pește

Cine fură

dă din gură

Omul cuminte

n-are minte

Tragem însă noi

la un car cu boi

Dumnezeu zicea

haideți hăis și cea

Cine să-l audă

dracu-i face-n ciudă

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

BLESTEMUL CA ULTIMATUM

Pe tarabă se întinde

ţara noastră ca merinde

Nu mai au ce să mai vândă

ne-au găsit altă osândă

Vând şi cerul vând şi steaua

şi-ar vinde din aer neaua

Roua bună-i la mezat

şi istoria la pat

Niciun lucru nu e sfânt

la prostie stăm la rând

Strigă Ştefan DEŞTEPTAREA

ecoul ridică marea

Dar românul parcă-i mort

nu se scoală vai nici copt

Vine unul pleacă altul

că-i adâncul sau înaltul

Asta ni-i filosofia

LUA-O-AR DRACU` ROMÂNIA

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

CLAROBSCUR DE DACIA

Pe câmpia geto-dacă

n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească

n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară

au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie

ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune

ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace

tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga

fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară

de pe crucea socială

Ca din nou pre el urmându-l

izbâvească-ne cuvântul

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

TANCUL ISTORIEI

E-hei eu vă acuz ca orișicare
că n-am ajuns ceva mai mare

Și Doamne vezi nu se explică
de ce mi-e leafa tot mai mică

Ci hangarale am o cu duiumul
și nenorocul nu-mi dă drumul

Când altul cât ai zice iată pește
în burtă și în pungă iarăși crește

Și numai eu zău lua-m-ar dracul
nu scap de meseria mea săracul

Când stau și mă întreb ca blegul
cu cine Doamne-oi face întregul

Căci mă feresc de toate și abuz
și-n loc să cânt o doină eu acuz

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană