Recurg iar la foaie verde
poate lumea aşa mă crede
Că femeia paparudă
n-are urechi să m-audă
Şi nici ochi ca să mă vadă
cum mă chinui prin ogradă
Of of of ucat ca schinul
mi-a amanetat destinul
Ziua-ntreagă noaptea-ntreagă
ca o pasăre beteagă
Ce-a uitat că nu e înger
vai din poezie sânger
Costel Zăgan, Doine de-odinioară (25 octombrie 2011)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu