EPISTOLA LUI ȘTEFAN CEL MARE

Pentr-un blid vai de merinde

ţara astăzi iar se vinde

Pentr-un boţ de mămăligă

din mormânt Ştefan ne strigă

Moldoveni de peste tot

să le-o dăm iar peste bot

Că tot cară şi iar cară

de ne-au făcut de ocară

Că ne-au scos vai la mezat

şi-al copiilor scuipat

Şi ne-ar vinde de-ar putea

şi roua de la cişmea

Ca toamna când s-o culeagă

zădărnicia-i întreagă

Ca puful de păpădie

tot mai cald o să ne fie

Cât o fi iarna de lungă

brânza lunii să ne-ajungă

Şi-o să vină primăvara

când o face brânză cioara

Şi ne-o da miere cioroiul

hai pe cai tătari şi roiul

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

MIJLOC DE LOCOMOȚIE

Foaie verde foaie lată

ce-aş începe înc-o dată

Să-mi iau viaţa în răspăr

poate dau de adevăr

Şi să fac un compromis

doar cu mine-aşa în vis

Să n-o iau către frumos

decât dragoste pe jos

Către iarba de acasă

eu şi doina cea duioasă

Costel Zăgan,

Doine de (s)pus la rană (2013)

DOINĂ DE REABILITARE

Să ne treacă vai amarul

împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând

intrăm singuri în mormânt

Să nu-i lăsăm să aştepte

sicrie le-om face deştepte

Doamne unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Nici la viaţă nici la moarte

dusu-ne-ai peste departe

De-au rămas numai consoane

gura Gheorghe taci Ioane

Că ni-i raiul o-cu-pat

iar nebunul împărat

Şi-om bate cerul cu parul

poate-o pricepe măgarul

Costel Zăgan,Doine de-odinioară

RECURS LA FOLCLOR

Recurg iar la foaie verde

poate lumea aşa mă crede

Că femeia paparudă

n-are urechi să m-audă

Şi nici ochi ca să mă vadă

cum mă chinui prin ogradă

Of of of ucat ca schinul

mi-a amanetat destinul

Ziua-ntreagă noaptea-ntreagă

ca o pasăre beteagă

Ce-a uitat că nu e înger

vai din poezie sânger

Costel Zăgan, Doine de-odinioară (25 octombrie 2011)

DOINĂ DE FOC ȘI PARĂ

Iubirea-i un câmp minat

că-i femeie că-i bărbat

Trece valul vine steaua

și-ncepe iarăși beleaua

De se bat munții în cap

după mine-n tine sap

Cade cerul sub brăzdar

și m-ajung din urmă iar

Se-aruncă în cer vulcanul

focul împietrind zăganul

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

DOINĂ LA MINUT

Nu-i o povară

viața la țară

Cine muncește

are-n baltă pește

Cine fură

dă din gură

Omul cuminte

n-are minte

Tragem însă noi

la un car cu boi

Dumnezeu zicea

haideți hăis și cea

Cine să-l audă

dracu-i face-n ciudă

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

BLESTEMUL CA ULTIMATUM

Pe tarabă se întinde

ţara noastră ca merinde

Nu mai au ce să mai vândă

ne-au găsit altă osândă

Vând şi cerul vând şi steaua

şi-ar vinde din aer neaua

Roua bună-i la mezat

şi istoria la pat

Niciun lucru nu e sfânt

la prostie stăm la rând

Strigă Ştefan DEŞTEPTAREA

ecoul ridică marea

Dar românul parcă-i mort

nu se scoală vai nici copt

Vine unul pleacă altul

că-i adâncul sau înaltul

Asta ni-i filosofia

LUA-O-AR DRACU` ROMÂNIA

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

CLAROBSCUR DE DACIA

Pe câmpia geto-dacă

n-are cine să mai tacă

Pe câmpia românească

n-are cine să vorbească

Au au au ce vreme-amară

au plecat munţii din ţară

Că nu-i munte ci câmpie

ceea ce nu-mi place mie

Că nu-i deal ci e genune

ceea ce nu pot eu spune

Că eu tac tu taci el tace

tăcerea de cap îşi face

De aceea te-aş ruga

fă Doamne cu noi ceva

Ori ne urcă ori coboară

de pe crucea socială

Ca din nou pre el urmându-l

izbâvească-ne cuvântul

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

TANCUL ISTORIEI

E-hei eu vă acuz ca orișicare
că n-am ajuns ceva mai mare

Și Doamne vezi nu se explică
de ce mi-e leafa tot mai mică

Ci hangarale am o cu duiumul
și nenorocul nu-mi dă drumul

Când altul cât ai zice iată pește
în burtă și în pungă iarăși crește

Și numai eu zău lua-m-ar dracul
nu scap de meseria mea săracul

Când stau și mă întreb ca blegul
cu cine Doamne-oi face întregul

Căci mă feresc de toate și abuz
și-n loc să cânt o doină eu acuz

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană

NUMAI DOINA NE-A RĂMAS

Costel Zăgan

22 februarie 2013 la 06:50 · 

Getuța C. Zecheru este cu Costel Zăgan.

Costel Zăgan

Numai doina ne-a rămas

Ştefane Măria Ta

ridică-te nu mai sta

Că ne-au cotropit mârlanii

şi ne sug viaţa şi banii

Noi muncim ei se distrează

Fie noapte sau amiază

Nu le pasă nu le pasă

şi-au făcut din stele casă

Viaţa lor de aur pare

a noastră zace în fiare

Ia-Ţi sabia lui Boldur

şi fă ordine în jur

Ne conduc azi gură-cască

şi ne pradă vai în gaşcă

Istoria-i loz în plic

ne ia viaţa pe nimic

Pe muchie de cuţit

din zori pân-la asfinţit

Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană