DOINĂ DE REABILITARE

Să ne treacă vai amarul

împuşcăm stele cu carul

Lumea să nu stea la rând

intrăm singuri în mormânt

Să nu-i lăsăm să aştepte

sicrie le-om face deştepte

Doamne unde te-ai ascuns

de nu dai niciun răspuns

Nici la viaţă nici la moarte

susu-Te-ai peste departe

De-au rămas numai consoane

gura Gheorghe taci Ioane

Că ni-i raiul o-cu-pat

iar nebunul împărat

Şi-om bate cerul cu parul

poate-o pricepe măgarul

Costel Zăgan, Doine de pus la rană

SENTINȚA-I DIVINĂ

Raiul pe cealaltă parte ne-a catapultat în moarte

Frunze pline de toamnă banii zilnic ne condamnă

Ne-nvârtim în jurul cozii toţi şi genii şi nerozii

Unul dacă face-un pas altu-l trage jos de nas

Unde naiba te trezeşti te dai înger între peşti

Cu ţeapa sar toţi pe tine de-aia cică sunt albine

Însă mierea lor e ura băga-le-ai în coastă sula

Să vezi dacă au curaj să te facă dac şi azi

Ori cu coada-ntre picioare o tulesc printre hotare

Costel Zăgan

O ȚARĂ DE MILIOANE

 

O ŢARĂ DE MILIOANE

De Costel Zăgan la duminică, 1 decembrie 2013 la 20:55

Ţara Doamne-i un ciubuc

pentru cine stă degeaba

şi se-ntreabă pe facebook

cum e prin ogradă treaba

Pentru cine stă degeaba

primăvara-i un coşmar

doar dacă răsare iarba

doar dacă-nverzeşte iar

Primăvara ce coşmar

n-o cauți și pe facebook

ţara mea de buzunar

ţară Doamne de ciubuc

Pentru cine stă degeaba

şi-i admiră doar podoaba

Costel Zăgan, CEZEISME II

DOINĂ COMERCIALĂ

De Costel Zăgan la duminică, 13 octombrie 2013 la 11:30

Îmi pasc turma de mioare

domnilor printre planoare

Zburdă mieii zău ca neaua

să-mi lingă de rouă steaua

Ce-au sluţit-o rău mârlanii

vrând s-o cumpere cu anii

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

 DOINA CA ULTIMATUM

Fir-ar dracului să fiţi
de lingăi şi de tâmpiţi

N-aveţi puncte cardinale

ce să mai vorbesc de şale

De coloană vertebrală

aţi băgat ţara în boală

Nici dracu` nu vă-nţelege

astăzi prostul este rege

Şi regină-i vai prostia

Doamne scapă România

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

DOINA DEȘTEPTĂRII NAȚIONALE

Frunză verde cât Sahara

cam aşa ne este ţara

Cât în lung şi cât în lat

nici picior zău de bărbat

Parc-ar fi murit cu toţii

şi-au rămas aici doar hoţii

Toată lumea vede răul

cum ne-nlănţuie iar hăul

Toţi ar vrea dar nu se poate

să se facă aici dreptate

Parcă-i Doamne blestemată

scoală-Te Ţară odată

Că ne bate-n piept chiar Marea

când ne-apucă disperarea

Dacă ni s-au dus bărbaţii

scoală-se în loc Carpaţii

Dumnezeu din cer să vină

să ne-aducă El lumină

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ

 

GRAVITAȚIA PROSTIEI

Domnilor ce păcăleală

 

România nu se scoală

 

domnilor nu că n-ar vrea

 

au lăsat-o proștii grea

 

Ești copil sau om bătrân

 

nu contează eu vă spun

 

că ne-au amărât cu birul

 

ne smulg zilele cu firul

 

Vai de biet român săracul

 

își tot peticește sacul

 

măsurându-și numai golul

 

iau luat tot ghinișorul

 

A rămas ca-n nouă sute

 

veacul ăsta de cornute

 

țara mea ca un islaz

 

ce de buruieni ești azi

 

O să pun mâna pe coasă

 

c-am venit din nou acasă

 

și cum este primăvară

 

am să fac curat în țară

 

Costel Zăgan, DOINE DE (S)PUS LA RANĂ